miercuri, 16 noiembrie 2011

Talcuiri la Psalmi

"Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare." 1. De aceea a fost scrisa de Duhul pentru toti oamenii, ca fiecare sa luam din ea, ca dintr-un spital obstesc al sufletelor, tamaduirea pentru propria noastra boala. Ca spune Scriptura: "Tamaduirea va pune capat marilor pacate" 2. Altele ne invata Profetii, altele Cartile istorice, altele Legea, si altele felul de sfatuire al Pildelor. Cartea Psalmilor insa cuprinde ce este folositor din toate: profeteste cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, da legi pentru viata, ne invata cele pe care trebuie sa le facem. Si, ca sa spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obsteasca de invataturi bune, dand fiecaruia, dupa sarguinta lui, ce i se potriveste. Tamaduieste ranile vechi ale sufletelor si aduce grabnica insanatosire celui de curand ranit; ingrijeste pe cel bolnav si pastreaza sanatos pe cel care nu-i atins de boala; intr-un cuvant, indeparteaza, pe cat e cu putinta, patimile care se incuibasera in felurite chipuri in viata oamenilor; si face aceasta cu seductie masurata si cu dulceata, sadind in suflet gand plin de intelepciune. Duhul cel Sfant a vazut ca neamul omenesc este greu de indrumat spre virtute si ca noi, din pricina inclinarii spre placere, neglijam cu totul vietuirea cea dreapta. De aceea, ce face? A unit dogmele cu placerea cantatului, ca, o data cu dulceata melodiei, sa primim pe nesimtite si folosul cuvintelor de invatatura; face la fel ca doctorii cei intelepti; acestia adeseori ung dejurimprejur cu miere paharul in care dau bolnavilor fara pofta de mancare doctorii mai amare. Pentru aceasta, dar, ni s-au alcatuit aceste melodii armonioase ale psalmilor, pentru ca celor care sunt copii cu varsta sau celor care sunt cu totul tineri cu purtarea sa li se para ca ei canta, dar de fapt isi instruiesc sufletul. Ca n-a plecat de la biserica cineva din cei multi si trandavi pastrand cu usurinta in minte vreo porunca apostolica sau profetica; dar cuvintele psalmilor le canta si acasa, si le fredoneaza si in piata. Daca unul dintre cei care se salbaticesc cumplit din pricina maniei intra in biserica, ei bine, cand incepe sa se cante psalmul, atunci, datorita melodiei, pleaca din biserica cu salbaticia sufletului potolita.
Da, psalmul este liniste a sufletelor, conducator al pacii; potoleste tulburarea si valvataia gandurilor, inmoaie mania sufletului si infraneaza pe cel desfranat. Psalmul leaga prietenii, uneste pe cei de departe, impaca pe cei invrajbiti. Cine se mai poate socoti vrajmas al celui cu care a inaltat acelasi glas spre Dumnezeu? Cantatul psalmilor aduce deci cel mai mare bun: dragostea. Cantatul impreuna este ca un lant care duce la unire; uneste poporul in simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fuga pe demoni si aduce pe ingeri intr-ajutor; este arma pentru frica de noapte; odihna pentru ostenelile zilei; este intarirea pruncilor, podoaba celor in floarea varstei, mangaiere batranilor, gateala foarte potrivita femeilor. Psalmul populeaza pustiurile, cuminteste pietele; este carte elementara de invatatura pentru cei ce intra in viata; crestere pentru cei ce inainteaza in varsta, intarire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul inveseleste sarbatorile; psalmul naste tristetea cea dupa Dumnezeu; psalmul scoate lacrima si din inima de piatra; psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc. Ce descoperire inteleapta a Invatatorului, Care a mestesugit ca, o data cu cantarea, sa invatam si cele ce ne folosesc! De aceea se si intiparesc mai bine in suflete invataturile. Invatatura data cu sila de obicei nu ramane; dar invatatura cu placere si cu bucurie se fixeaza mai trainic in sufletele noastre. Ce nu poti invata din psalmi? Nu, oare, maretia barbatiei? Nu, oare, exactitatea dreptatii? Nu, oare, sfintenia castitatii? Nu, oare, desavarsirea intelepciunii? Nu, oare, chipul pocaintei? Nu, oare, masura rabdarii? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele cele bune? In psalmi este cu putinta sa gasesti invatatura desavarsita despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea in trup a lui Hristos, amenintarea cu judecata, nadejdea invierii, frica de pedeapsa, fagaduintele slavei, descoperirile tainelor; toate sunt stranse, ca intr-o mare si obsteasca vistierie, in Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, desi sunt multe instrumente muzicale. Dupa parerea mea, profetul, inspirat de Duhul, a aratat harul cel de sus care rasuna in psaltire, pentru ca dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor in partite de sus ale ei. La chitara si la lira arama rasuna de dedesubtul locului unde pana atinge coardele; psaltirea insa are cauzele ritmurilor armonioase in partea de sus, ca si noi sa cautam a cugeta cele de sus si sa nu ne pogoram la patimile trupului din pricina dulcetii melodiei. Socot insa ca profetul, prin constructia acestui instrument muzical, ne-a aratat, in chip adanc si intelept, si aceea ca oamenii care au sufletele bine constituite si armonioase se urca usor la cele de sus.
II Tim 3, 16
Eccl 10,4
Sfantul Vasile cel Mare

Staretul Varsanufie de la Optina

“Sfaturi către monahi şi omilii către mireni”
Staretul Varsanufie de la Optina
Editura Evanghelismos, 2003
Îmi scrie un intelectual foarte tulburat:
„Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufleteşte. Femeia mea nu mă înţelegere. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufleteasca?”
I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: „Doamne, când s-au înmulţit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toata Psaltirea. Şi cred că Domnul te va uşura”.
A trecut puţin timp şi am primit o scrisoare de la el.
„Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înţeleg nimic.”
I-am răspuns:
„Stareţul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deşi acum nu o înţelegi însă încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.

Unii credincioşi spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?

Pr. Paisie Olarul


paisie_mare
Unii credincioşi spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?
Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinţii de demult făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceştia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează şi ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citeşte psalmi imită pe îngeri şi cântă împreună cu ei.
(arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhoviceşti, cu pr. Paisie Olaru)

http://psaltirea.wordpress.com/2008/11/08/sf-nicolae-velimirovici-predica-la-psalmul-443/

Predică
Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor (Psalmul 44: 3).
imagineps443Sfînta Scriptură nu atribuie nici o valoare deosebită frumuseţii fizice, şi în general nici unui lucru din cele trecătoare. De aceea oricine citeşte Sfintele Scripturi trebuie să se înarmeze cu multă atenţie şi înţelepciune, spre a şti să vadă că aparenta laudă a frumuseţii fizice are în vedere de fapt frumuseţea sufletului şi a valorilor spirituale.
Fără îndoială, frumuseţea spirituală face ca să fie minunat de atrăgător şi cel mai puţin frumos chip, tot aşa cum urîţenia sufletească urîţeşte şi cel mai frumos chip.
Prorocul David, cel care revarsă cuvînt bun din inima lui (Psalmul 44: 1), spune împăratului lui, Domnul Iisus Hristos: împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor.
Domnul Şi-a făurit Lui-Şi trupul Său omenesc aşa cum a dorit. Dacă ar fi dorit să Se întrupeze pe pămînt ca cel mai frumos dintre oameni, aşa ar fi şi făcut. Dar nimic din Sfintele Scripturi nu ne arată că El ar fi atras la El mulţimile prin frumuseţea Lui fizică izbitoare sau prin felul înfăţişării Lui.
El Însuşi a zis: trupul nu foloseşte la nimic (Ioan 6: 66). Prin urmare, limpede este că Prorocul David nu grăieşte aici de frumuseţea trupească a Mîntuitorului, ci de dumnezeiasca Lui frumuseţe duhovnicească. Aceasta se vede din următoarele cuvinte ale Pslamistului: revărsatu-s-a har de pe buzele Tale (Psalmul 44: 3).
Aşadar, frumuseţea Fiului lui Dumnezeu nu stă în forma buzelor gurii Lui, ci în bogăţia harului care se revarsă de pe ele. Despre Hristos grăişte şi Prorocul Isaia: nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea Căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă (Isaia 53: 2-3).
Putem vedea oare un acord între David şi Isaia? Cu adevărat, putem, cuvintele lor stau într-un acord desăvîrşit. David grăieşte de frumuseţea interioară a lui Hristos, pe cînd Isaia grăieşte de umilirea şi batjocorirea Lui ca fiinţă umană exterioară. Isaia a zis că în El oamenii nu vor vedea nici chip de rege, nici de om bogat, ci vor vedea în El pe rob şi pe omul care este cunoscător al suferinţei.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti mai frumos decît toţi oamenii pămînteşti şi îngerii cereşti! Slava Ta este nepieritoare iar frumuseţea Ta, fără de sfîrşit!
O Stăpîne Preablînde, îndepărtează urîţenia sufletelor noastre celor desfigurate de păcat, rugămu-ne şi ne cucerim Ţie!
Căci a Ta este toată slava şi mulţumită în veci, Amin.
„Tâlcuire a celor o sută de cincizeci de psalmi ai
Proorocului Împărat David”
Fericitul Teodoret al Cirului
Sf. Mănăstire Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2003
TÎLCUIREA PSALMULUI 67
Întru sfîrşit, Psalmul lui David.
Văzînd păgînătatea ce se urma între oameni şi stăpînirea diavolului, şi fiind învăţat de Sfîntul Duh, dumnezeiescul David se roagă ca foarte degrab să se facă arătarea lui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru. Şi, primind descoperirea celor ce se vor face, se învaţă şi propovăduieşte mîntuirea firii oamenilor, pieirea vrăjmaşilor şi, în scurt, prea-slăvita schimbare a lucrurilor.
1 Să Se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dînsul!
psalm.67Zice: E vremea să Te scoli Tu, Stăpîne, şi să lucrezi mîntuirea oamenilor, şi numaidecît toată ceata neprietenilor se va întoarce în fugă, risipindu-se de strălucirea arătării Tale. Tot aşa, de multe ori şi noi obişnuim a-i deştepta pe judecătorii cei blînzi spre ajutorul celor nedreptăţiţi, rugîndu-i să se scoale şi să oprească semeţia asupritorilor. Iar „sculare”, după cum am zis de multe ori, nu numeşte numai încetarea îndelungii-răbdări, ci şi Învierea Mîntuitorului lumii la trei zile după ce a primit de bună voie moartea pentru noi.
2 Precum lipseşte fumul să lipsească; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu!
Adică: Precum bătaia vîntului risipeşte fumul, şi ceara se topeşte cînd se învecinează cu focul, aşa se vor face cu totul deşerţi vrăjmaşii odată cu venirea Ta – o Stăpîne! Că aceia pe care Cei 70 i-au zis „păcătoşi” sînt numiţi de toţi ceilalţi tălmăcitori: „necredincioşi”. Şi Evreul, şi Sirul aşa îi numeşte.
3 Şi drepţii să se veselească,
Zice: Făcîndu-se acest lucru, toată faţa drepţilor se va umple de bucurie şi îndulcire.
să se bucure înaintea lui Dumnezeu şi să se desfăteze întru veselie.
Prin acestea, arată că nu asupra oamenilor a adus rugăciunea, ci împotriva dracilor ce dau război oamenilor, de a căror risipire şi deşertare se bucură neamurile şi Îl laudă pe Dumnezeu, Cel ce le-a mîntuit. Că zice:
4 Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi numelui Lui, cale faceţi Celui ce S-a înălţat peste apusuri, Domnul este numele Lui, şi vă bucuraţi înaintea Lui!
Aici, dumnezeiescul cuvînt le porunceşte Sfinţiţilor Apostoli să alerge la neamuri cu dănţuire şi cu cîntare de laudă şi să gătească Împăratului tuturor calea. Acestea se aseamănă celor zise lor de Domnul: „Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.” Prin învăţătura aceasta şi prin naşterea de a doua oară a Botezului, calea cea aspră s-a făcut netedă, gătindu-se lui Dumnezeu, Care era să locuiască şi să umble întru dînşii, după Proorocul.
Şi zice că „S-a înălţat El peste apusuri”, arătînd întunericul vărsat peste sufletele oamenilor. Aceasta a tălmăcit-o Simmah: „Aşterneţi cale Celui ce Se poartă pe pămînt nelocuit.” Iar nelocuită este pustia, şi „pustie” dumnezeiasca Scriptură a numit de multe ori neamurile: „Veseleşte-te, pustie însetată!”; şi iarăşi: „Mai mulţi sînt fiii pustiei (ai celei părăsite), decît ai celeia ce are bărbat.” Deci zice: Peste această pustie nelocuită, şi lipsită de lumină şi numită pentru aceasta „apus”, S-a înălţat Soarele Dreptăţii, şi a gonit negura şi a făcut-o pe cea nelocuită Biserică a Sa.
5 Tulbura-se-vor de faţa Lui, a părintelui celor sărmani şi a judecătorului văduvelor.
Că nu suferă ei arătarea Lui, ştiindu-L pe Dînsul drept judecător, căci prin purtarea de grijă pentru „văduve şi sărmani” a arătat dreptatea Proniei Lui. Şi dumnezeieştile Evanghelii ne învaţă tulburarea şi frica dracilor, că-i auzim pe dînşii zicînd: „Ce este nouă şi Ţie, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit mai-nainte de vreme să ne munceşti pe noi?”
Dumnezeu este în locul cel sfînt al Lui.
Fiindcă a zis: „Să se scoale Dumnezeu” şi: „Cale faceţi Celui ce S-a suit peste apusuri”, după cuviinţă a adăugat acest cuvînt, ca nimeni să nu socotească cum că Dumnezeul tuturor face iconomiile Sale mutîndu-Se din loc. Într-acest fel este şi cuvîntul zis de Domnul: „Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel ce S-a pogorît din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer”, care arată nescrierea împrejur a dumnezeieştii firi şi ne învaţă că S-a pogorît într-adevăr, petrecînd şi împreună-vieţuind jos cu oamenii, dar că era şi în cer şi nu S-a despărţit de Tatăl.
6 Dumnezeu aşază pe cei de un nărav în casă, scoate întru vitejie pe cei ferecaţi cu obezi, la fel pe cei amărîţi, pe cei ce locuiesc în mormînturi.
„De un nărav” numeşte pe cei ce au un scop, care sînt uniţi într-un gînd şi voiesc a se griji doar de fapta bună, iar nu pe cei ce voiesc acum unele, iar mai tîrziu altele. Pe aceştia zice că „îi face să locuiască în casa cea dumnezeiască”. Iar „ferecaţi în obezi” îi numeşte pe cei înfăşuraţi cu legăturile păcatului, pe care îi dezleagă şi îi face viteji. Unul ca acesta a fost Matei, unul ca acesta a fost Iacov al lui Alfeu, unul ca acesta a fost Zaheu, care, izbăvindu-se de legăturile nedreptăţii, au primit asupră-le foarte cu bărbăţie războiul împotriva celui ce îi ferecase. Şi zice că nu numai pe cei ferecaţi îi face viteji, ci şi pe cei ce au ajuns la vîrful păgînătăţii şi locuiesc în trupurile lor ca întru nişte mormînturi împuţite, pe care îi învredniceşte de mîntuire împreună cu aceia.
7 Dumnezeule, cînd ieşeai Tu în mijlocul norodului Tău, cînd treceai Tu în pustie,
8 pămîntul s-a cutremurat, cerurile au picurat
Simmah a tălmăcit stihul aşa: „Dumnezeule, ieşind Tu înaintea norodului Tău, umblînd Tu prin cea nelocuită, pămîntul s-a clătinat şi cerul a picurat.” Zice: Vrînd să treci în pustia aceea nelocuită, care nu primise încă raza luminii, Tu ai clătinat, şi ai cutremurat pămîntul şi din cer ai picat asupră-i picăturile darului. Şi primul lucru s-a făcut pe Cruce, că atunci s-a cutremurat pămîntul, şi pietrele s-au despicat şi tot ocolul pămîntului s-a clătinat, prin oarecare simţire văzîndu-L spînzurat pe Cruce pe Ziditorul a toate. Iar cealaltă – după Înălţarea Lui la ceruri: atunci a venit darul Duhului peste Apostoli, urmînd şi asemănîndu-se picăturilor de ploaie.
Apoi, învăţîndu-i pe Iudei că Dumnezeu este Cel ce a făcut toate acestea, a adăugat mai luminat:
de către faţa Dumnezeului Sinaiului, de către faţa Dumnezeului lui Israil.
Zice: Cel ce S-a arătat strămoşilor noştri în muntele Sinai, tot Acela a clătinat şi pămîntul în vremea Patimii, mustrînd nebunia noastră, şi apoi a dăruit darul Duhului.

PSALMUL 1

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; 
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. 
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori: 
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului. 
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor. 
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri. 
5. Atunci va grăi către ei intru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; 
6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. 
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! 
8. Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului. 
9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!" 
10. Şi acum împăraţi, înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! 
11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. 
12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

PSALMUL 2

1. Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni? 
2. S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: 
3, "Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor". 
4. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei! 
5. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; 
6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. 
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! 
8. Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului. 
9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!" 
10. Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! 
11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. 
12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

PSALMUL 3

1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; 
2. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! " 
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. 
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. 
5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. 
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. 
7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. 
8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

PSALMUL 4

1. Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. 
2. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? 
3. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. 
4. Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi. 
5. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. 
6. Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?" Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne! 
7. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit. 
8. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.

PSALMUL 5

l. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! 
2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne! 
3. Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. 
4. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. 
5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege. 
6. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. 
7. Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. 
8. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. 
9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. 
10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne, 
11. şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. 
12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi. 

PSALMUL 6

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. 
2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; 
3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? 
4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. 
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? 
6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. 
7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. 
8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. 
9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. 
10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

PSALMUL 7

l. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte, 
2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască. 
3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, 
4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, 
5. Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. 
6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit 
7. Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce. 
8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea. 
9. Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte. 
10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă. 
11. Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi. 
12. De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit 
13. Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat. 
14. Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea. 
15. Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o. 
16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare. 
17. Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

PSALMUL 8

1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri. 
2. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. 
3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: 
4. Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? 
5. Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. 
6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. 
7. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; 
8. Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. 
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! 

PSALMUL 9

1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. 
2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte. 
3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta! 
4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate. 
5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului. 
6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. 
7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată 
8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. 
9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. 
10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! 
11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui. 
12. Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. 
13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii, 
14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta! 
15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor. 
16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul. 
17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. 
18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. 
19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! 
20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt. 
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? 
22. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc. 
23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează. 
24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. 
25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni. 
26. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. 
27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. 
28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc. 
29. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el. 
30. În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci. 
31. Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!" 
32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! 
33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta! 
34. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. 
35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla. 
36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui. 
37. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. 
38. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ. 

PSALMUL 10

1. În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: "Mută-te în munţi, ca o pasăre?" 
2. Că iată păcătoşii au încordat arcul, au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă. 
3. Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut? 
4. Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. 
5. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său. 
6. Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. 
7. Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

PSALMUL 11

l. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. 
2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. 
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. 
4. Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?" 
5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă. 
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori. 
7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac. 
8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.

PSALMUL 12

l. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine? 
2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea? 
3. Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? 
4. Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, 
5. Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: "Întăritu-m-am asupra lui". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. 
6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

PSALMUL 13

1. Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. 
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. 
3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. 
4. Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat. 
5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor. 
6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel? 
7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

PSALMUL 14

1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău? 
2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, 
3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său. 
4. Defăimat să fie înaintea Lui "el ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă, 
5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

PSALMUL 15

l. Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit. 
2. Zis-am Domnului: "Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie". 
3. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei. 
4. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. 
5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea. 
6. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică. 
7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea. 
8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. 
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. 
10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. 
11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura. 

PSALMUL 16

1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. 
2. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. 
3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate. 
4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. 
S. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. 
6. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. 
7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. 
8. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă 
9. De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; 
10. Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. 
11. Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ. 
12. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. 
13. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. 
14. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor. 
15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta. 

PSALMUL 17

l. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, 
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, 
3. Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu. 
4. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi. 
5. Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat. 
6. Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii. 
7. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat. 
8. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui. 
9. şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu. 
10. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El. 
11. Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub picioarele Lui. 
12. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului. 
13. Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. 
14. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc. 
15. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său. 
16. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei. 
17. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, 
18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale. 
19. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe. 
20. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine. 
21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea 
22. Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit. 
23. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie, 
24. Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu. 
25. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine. 
26. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea. 
27. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui. 
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. 
29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici. 
30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri. 
31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. 
32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul. 
33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El. 
34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru? 
35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea. 
36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune. 
37. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. 
38. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit. 
39. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa. 
40. Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele. 
41. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi. 
42. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele. 
43. Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea. 
44. Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit. 
45. Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei. 
46. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei. 
47. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor. 
48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit. 
49. Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor. 
50. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele. 
51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii ceâ furioşi, 
52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă. 
53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta. 
54. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.

PSALMUL 18

l. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. 
2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. 
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă. 
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor. 
5. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa. 
6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui. 
7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui. 
8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii; 
9. Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii. 
10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite. 
11. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele. 
12. Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are. 
13. Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă 
14. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare. 
15. Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu. 

PSALMUL 19

l. Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. 
2. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine. 
3. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. 
4. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească. 
5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. 
6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale. 
7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui. 
8. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. 
9. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. 
10. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

PSALMUL 20

1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. 
2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. 
3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. 
4. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. 
5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. 
6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. 
7. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. 
8. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. 
9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; 
10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. 
11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. 
12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea. 
13. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. 
14. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

PSALMUL 21

1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele. 
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine. 
3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel. 
4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei. 
5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. 
6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. 
7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând: 
8. "Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el". 
9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. 
10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu. 
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute. 
12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat. 
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. 
14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. 
15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu. 
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât. 
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. 
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. 
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. 
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. 
21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. 
22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. 
23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea. 
24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând: 
25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El! 
26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel. 
27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, 
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit. 
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El. 
30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. 
31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului. 
32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor. 
33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. 
34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ. 
35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui. 
36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

PSALMUL 22

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. 
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. 
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. 
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile. 

PSALMUL 23

1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. 
2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el. 
3. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui? 
4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său. 
S. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. 
6. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. 
7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. 
8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război. 
9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. 
10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei. 

PSALMUL 24

1. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. 
2. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei. 
3. Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. 
4. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. 
5. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. 
6. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. 
7. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. 
8. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. 
9. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale. 
10. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. 
11. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. 
12. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este. 
13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. 
14. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. 
15. Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor. 
16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele. 
17. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. 
18. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. 
19. Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. 
20. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. 
21. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. 
22. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. 
23. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. 

PSALMUL 25

1. Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat şi în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi. 
2. Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea. 
3. Că mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut adevărul Tău. 
4. Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra. 
5. Urât-am adunarea celor ce viclenesc şi cu cei necredincioşi nu voi şedea. 
6. Spăla-voi întru cele nevinovate mâinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne, 
7. Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale. 
8. Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale. 
9. Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge viaţa mea, 
10. Întru ale căror mâini sunt fărădelegi şi dreapta cărora e plină de daruri. 
11. Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte, 
12. Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvânta, Doamne.

PSALMUL 26

1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? 
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? 
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; 
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. 
S. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea; 
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc. 
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, 
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. 
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui; 
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei. 
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului. 
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă. 
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. 
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău; 
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu. 
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. 
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. 
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. 
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii. 
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

PSALMUL 27

1. Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă. 
2. Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locaşul Tău cel sfânt. 
3. Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi, 
4. Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor. 
5. Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gândurilor lor. 
6. După lucrul mâinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele lor, 
7. Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mâinilor Lui; îi vei dărâma şi nu-i vei zidi. 
8. Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele. 
9. Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat. 
10. Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El. 
11. Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. 
12. Mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; paşte-i pe ei şi-i ridică până în veac. 

PSALMUL 28

l. Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; 
2. Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui. 
3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe. 
4. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă; 
5. Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului; 
6. El face să sară Libanul ca un viţel; iar Ermonul ca un pui de gazelă. 
7. Glasul Domnului, cel ce varsă para focului. 
8. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului. 
9. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă! 
10. Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul Împărat în veac. 
11. Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace. 

PSALMUL 29

1. Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea. 
2. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. 
3. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă. 
4. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. 
5. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. 
6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac!" 
7. Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. 
8. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga. 
9. Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău? 
10. Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! 
11. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie. 
12. Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda! 

PSALMUL 30

1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate. 
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti. 
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. 
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. 
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. 
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. 
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu 
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele. 
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. 
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. 
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. 
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat. 
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. 
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!" 
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. 
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! 
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad. 
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. 
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor! 
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. 
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. 
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. 
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. 
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. 
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă. 
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

miercuri, 9 noiembrie 2011

PSALMUL 31

l. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. 
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. 
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. 
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea. 
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea. 
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. 
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. 
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. 
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. 
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine. 
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. 
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă. 

PSALMUL 32

1. Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă. 
2. Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I Lui. 
3. Cântaţi-I Lui cântare nouă, cântaţi-I frumos, cu strigăt de bucurie. 
4. Că drept este cuvântul Domnului şi toate lucrurile Lui întru credinţă. 
5. Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul. 
6. Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor. 
7. Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile. 
8. Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toii locuitorii lumii. 
9. Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. 
10. Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor. 
11. Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam. 
12. Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui. 
13. Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor. 
14. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul. 
15. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. 
16. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. 
17. Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. 
18. Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete. 
19. Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este. 
20. Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit. 
21. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine. 

PSALMUL 33

l. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. 
2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească. 
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună. 
4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. 
5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze. 
6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit. 
7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei. 
8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El. 
9.  Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El. 
10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. 
11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi; 
12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug. 
13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. 
14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor. 
15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor. 
16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. 
17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. 
18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. 
19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. 
20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. 
21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El. 

PSALMUL 34

1. Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; 
2. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; 
3. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!" 
4. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine. 
5. Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească. 
6. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu. 
7. Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. 
8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui. 
9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el. 
10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat. 
11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu. 
12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce. 
13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit. 
14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit. 
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor. 
16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea. 
17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. 
18. Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. 
19. Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau. 
20. Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noştri". 
21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. 
22. Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. 
23. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine. 
24. Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: "L-am înghiţit pe el". 
25. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. 
26. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!" 
27. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta. 

PSALMUL 35

l. Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu. 
2. El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o. 
3. Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine. 
4. Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât. 
5. Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori. 
6. Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne. 
7. Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. 
8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. 
9. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. 
10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. 
11. Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine. 
12. Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.

PSALMUL 36

1. Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. 
2. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece. 
3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui. 
4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. 
5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini. 
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază. 
7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea. 
8. Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti. 
9. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul. 
10. Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla. 
11. Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii. 
12. Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi. 
13. Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui. 
14. Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă. 
15. Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă. 
16. Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor. 
17. Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi. 
18. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi. 
19. Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura. 
20. Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit. 
21. Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă. 
22. Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri. 
23. De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. 
24. Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui. 
25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine; 
26. Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi. 
27. Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului. 
28. Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită. 
29. Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el. 
30. Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată. 
31. Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui. 
32. Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el; 
33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el. 
34. Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea. 
35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului. 
36. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui. 
37. Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace. 
38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi. 
39. Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz. 
40. Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El. 

PSALMUL 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. 
2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. 
3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. 
4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 
S. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele. 
6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. 
7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. 
8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. 
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine. 
11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. 
12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. 
13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. 
14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. 
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, 
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. 
17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. 
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti  şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; 
19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. 
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea. 
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; 
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. 

PSALMUL 38

1. Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; 
2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea". 
3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. 
4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc. 
5. Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, 
6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte". 
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. 
8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. 
9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. 
10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. 
11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. 
12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da. 
13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale. 
14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om 
15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul. 
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, 
17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. 
18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

PSALMUL 39

l. Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. 
2. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului 
3, Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei. 
4. Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; 
5. Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul. 
6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase. 
7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale; 
8. Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr. 
9. Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; 
10. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iată vin! 
11. În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele". 
12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut. 
13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus. 
14. N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare. 
15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. 
16. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd; 
17. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea m-a părăsit. 
18. Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. 
19. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută să ia sufletul meu. 
20. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; 
21. Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: "Bine, bine". 
22. Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" 
23. Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. 
24. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. 

PSALMUL 40

1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. 
2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. 
3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el. 
4. Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit ţie". 
5. Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: "Când va muri şi va pieri numele lui?" 
6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia. 
7. Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gândeau de mine rele. 
8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: "Nu zace, oare? Nu se va mai scula!" 
9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul. 
10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor. 
11. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine. 
12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac. 
13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin.