miercuri, 16 noiembrie 2011

Din scrierile Staretului Varsanufie de la Optina:

"Îmi scrie un intelectual foarte tulburat: „Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufleteşte. Femeia mea nu mă înţelegere. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufleteasca?”
I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: „Doamne, când s-au înmulţit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toata Psaltirea. Şi cred că Domnul te va uşura”.
A trecut puţin timp şi am primit o scrisoare de la el.  „Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înţeleg nimic.” I-am răspuns:
„Stareţul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deşi acum nu o înţelegi însă încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.
Staretul Varsanufie de la Optina
“Sfaturi către monahi şi omilii către mireni”, Editura Evanghelismos, 2003

Sf. Vasile cel Mare spune despre Psalmi: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare”[1]. De aceea a fost scrisă de Duhul pentru toţi oamenii, ca fiecare să luăm, din ea, ca dintr-un spital obştesc al sufletelor, tămăduirea pentru pro­pria noastră boală. Că spune Scriptura : «Tămăduirea va pune capăt marilor păcate»[2].
Altele ne învaţă Profeţii, altele Cărţile istorice, al­tele Legea şi altele felul de sfătuire al Proverbelor. Cartea Psalmilor, însă, cuprinde ce este folositor din toate : profeţeşte cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, dă legi pentru viaţă, ne învaţă cele pe care trebuie să le facem.
Şi, ca să spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obştească de învăţături bune, dând fiecăruia, după sârguinţa lui, ce i se potriveşte. Tămăduieşte rănile vechi ale sufletelor şi aduce grabnică însănătoşire celui de curând rănit; îngrijeşte pe cel bolnav şi păstrează sănătos pe cel care nu-i atins de boală într-un cuvânt, în­depărtează, pe cât e cu putinţă, patimile care se încuibaseră în felurite chipuri în viaţa oamenilor; şi face aceasta cu seducţie măsurată şi cu dulceaţă, sădind în suflet gând plin de înţelepciune.
Duhul cel Sfânt a văzut că neamul omenesc este greu de îndrumat spre virtute şi că noi, din pricina înclinării spre plăcere, neglijăm cu totul vieţuirea cea dreaptă. De aceea ce face ? A unit dogmele cu plă­cerea cântatului, ca, odată cu dulceaţa melodiei, să primim pe nesim­ţite şi folosul cuvintelor de învăţătură ; face la fel ca doctorii cei în­ţelepţi ; aceştia adeseori ung de jur împrejur cu miere paharul în care dau bolnavilor fără poftă de mâncare doctorii mai amare.
Pentru a-ceasta, dar, ni s-au alcătuit aceste melodii armonioase ale psalmilor, pentru ca celor care sânt copii cu vârsta sau cei care sânt cu totul tineri cu purtarea să li se pară că ei cântă, dar de fapt îşi instruiesc sufletul. Că n-a plecat de la biserică cineva din cei mulţi şi trândavi păstrând cu uşurinţă în minte vreo poruncă apostolică sau profetică ; dar cuvin­tele psalmilor le cântă şi acasă şi le fredonează şi în piaţă.
Dacă unul, din cei care se sălbăticesc cumplit din pricina mâniei, intră în biserică, ei bine, când începe să se cânte psalmul, atunci, datorită melodiei, pleacă din biserică cu sălbăticia sufletului potolită.
Da, psalmul este linişte a sufletelor, conducător al păcii; potoleşte turburarea şi vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului şi înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, uneşte pe cei de departe, îm­pacă pe cei învrăjbiţi. Cine se mai poate socoti vrăjmaş cu cel cu care a înălţat acelaşi glas spre Dumnezeu ?
Cântatul psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun : dragostea. Cântatul împreună este ca un lanţ care duce la unire, uneşte poporul în simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fugă pe demoni şi aduce pe îngeri într-ajutor ; este armă pen­tru frica de noapte, odihnă pentru ostenelile zilei; este întărirea prun­cilor, podoabă celor în floarea vârstei, mângâiere bătrânilor, găteală foar­te potrivită femeilor.
Psalmul populează pustiurile, cuminţeşte pieţele; este carte elementară de învăţătură pentru cei ce intră în viaţă, creştere pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul înveseleşte sărbătorile; psalmul creează tris­teţea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrimă şi din inimă de pia­tră; psalmul este lucrul îngerilor, vieţuire cerească, parfum duhovnicesc.
Sf. Vasile cel Mare, „Tâlcuire duhovnicească la Psalmi”,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
Sf. Ioan Gură de Aur: Ca sa se poarte cu întelepciune si cumintenie, copiii trebuie sa-l asculte pe psalmistul care zice: : ,, Ca salele mele s-au umplut de ocari…” (Psalm 37, 7). Tot el îi învata ca trebuie sa fie înfrânati la mâncare: ,,si mâncarea era înca în gura lor. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei …si pe cei alesi ai lui Israel i-a doborât” (Psalm 77, 34-35).
Si ca trebuie sa fie stapânii lucrurilor lor:  “… bogatia de ar curge, nu va lipiti inima de ea   (Psalm 61, 10). Si ca trebuie sa fie deasupra slavei:  “Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui” (Psalm 48, 18).
Ca nu trebuie sa-i invidieze pe cei vicleni: “Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea” (Psalm 36, 1).  Îi învata sa socoteasca ca a avea putere nu înseamna nimic: “Vazut-am pe cel necredincios mândrindu-se si înaltându-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata, nu era…” (Psalm 36, 35-36).
Sa socoteasca lucrurile din aceasta viata ca având putina valoare: “Au fericit pe poporul care are aceste bunatati. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau” (Psalm 143, 15). Ca orice pacat se plateste: “… ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui” (Psalm 61, 11). Si explica de ce aceasta pedeapsa nu vine în fiecare zi:
“Dumnezeu este judecator drept, tare si îndelung-rabdator si nu Se mânie în fiecare zi” (Psalm 7, 11).  Ca smerenia este un lucru bun: “Doamne, nu s-a mândrit inima mea…” (Psalm 130, 1). Ca mândria este un lucru rau: ” Pentru aceea îi stapâneste pe ei mândria… ” sau, în alta parte:  ” De cei batjocoritori El râde…”  sau , iarasi :  ” Din rautatea lor iese nedreptatea” (Psalm 72, 7).
Ca milostivirea e buna: ” dat-a saracilor; dreptatea lui ramâne în veacul vecilor” (Psalm 111, 8). Ca e un lucru de lauda sa fii milostiv si sa dai cu împrumut: “Bun este barbatul care se îndura si împrumuta…” (Psalm 111, 5). În psalmi vei mai gasi si alte sfaturi si învataturi pline de întelepciune, cum ar fi aceea ca nu trebuie sa înjuram si sa spunem vorbe rele: “…pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul sau, pe acela l-am izgonit” (Psalm 100, 6).
Sf. Ioan Gură de Aur: Ce folos avem din studierea psalmilor
din “Parinti, copii si cresterea lor”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu