1. | Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. |
2. | Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină; |
3. | Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; |
4. | Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; |
5. | Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; |
6. | Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. |
7. | Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. |
8. | De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. |
9. | Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. |
10. | Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. |
11. | Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; |
12. | Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. |
13. | Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. |
14. | Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. |
15. | Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; |
16. | Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; |
17. | Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. |
18. | Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. |
19. | Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor. |
20. | Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. |
21. | Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; |
22. | Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. |
23. | Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. |
24. | Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. |
25. | Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. |
26. | Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. |
27. | Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. |
28. | Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. |
29. | Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; |
30. | Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. |
31. | Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. |
32. | Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. |
33. | Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. |
34. | Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. |
35. | Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. |
36. | Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu